Cu ocazia sărbătoririi celor 1881 de ani de atestare documentară a Roşiei Montane, localitatea a găzduit o întâlnire a experţilor din domeniu, pe tema relansării mineritului în Apuseni.
Înregistrarea emisiunii, care a avut loc pe 5 Februarie în centru Roşiei Montane, o puteţi urmări aici.
Activităţile miniere de la Roşia Montană au avut o evoluţie gradată, cumulând în timp noi experienţe, tradiţii şi obiceiuri.
Exploatarea aurului a început cu 2000 de ani în urmă, minerii români săpând galerii subterane doar cu ajutorul daltei şi a ciocanului. Cea de-a doua tehnică de origine romană a implicat încălzirea stâncilor şi stropirea acestora cu un amestec de apă şi oţet, care favoriza sfărâmarea rocilor extrem de dure. Metodele romane de exploatare a aurului au fost utilizate până în Evul Mediu.
În secolul al XVII-lea, praful de puşcă a schimbat radical mineritul din zona Apusenilor. Stânci masive au fost detunate în căutarea aurului.
Exploatarea la suprafaţă a fost noua etapă din istoria mineritului. Statul român a început exploatarea la Roşia Montană în 1975 şi a continuat până în anul 2006, când minele au fost ȋnchise iar minerii disponibilizaţi. De atunci şi până ȋn prezent, niciun alt proiect minier nu a mai fost demarat ȋn zonă.
Pentru că zăcămintele de aur devin din ce în ce mai dispersate şi greu accesibile, mineritul modern necesită utilizarea unor substanţe chimice pentru separarea aurului de minereu. Cianura este folosită în industria minieră de mai bine de 100 de ani. Rezultatele pozitive şi utilizarea la scară largă o indică drept tehnica cea mai potrivită pentru extragerea aurului la Roşia Montană.Proiectul Roşia Montană va desfăşura în România activităţi de minerit modern şi responsabil. Acesta implică, concomitent cu activităţile miniere, ecologizarea treptată a zonei şi dezvoltarea turistică. Comunitatea este elementul central al proiectului, activităţile articulându-se în jurul intereselor şi nevoilor locuitorilor din Roşia Montană.
Roşia Montană a fost întemeiată de romani, sub denumirea de Alburnus Maior şi a fost locuită de-a lungul timpului de diverse colonii, de aici şi caracterul său multicultural. Primii mineri au sosit din provincii ale Imperiului Roman, precum Dalmaţia şi Ilyricum.
Pe 6 februarie 2012, Roşia Montană aniversează 1881 de ani de la prima sa atestare documentară. În galeriile miniere de pe vremea romanilor, arheologii au descoperit o tăbliţă cerată, datată în anul 131 d.Hr, care dovedeşte faptul că Roşia Montană este cea mai veche aşezare minieră din România.
Ulterior, Alburnus Maior şi-a schimbat succesiv denumirea în Chernech (1347- “teritoriul de lângă Masivul Cârnic”), Rubeo Fluminae (1524 - “pârâul Roşiei”), Verespatak (1592 – “Roşia Montană”).
Astăzi, comuna Roşia Montană se întinde pe o suprafaţă de 42 de km pătraţi şi are ȋn componenţa sa 16 sate. Peste 2500 de oameni locuiesc aici, în inima Apusenilor şi asteaptă reluarea activităţii lor tradiţionale, mineritul, izvor de prosperitate şi locuri de muncă.